Coșul tău (0)
Coșul tău este momentan gol.
Pe o parte a cardului: un măr. Îl întorci: două mere. Copilul vrea să le întoarcă pe toate.
65 de carduri față-verso, organizate în 7 categorii: În casă, La masă, La magazin, În parc, Legume, Fructe, Dulciuri. Fără lecții de gramatică - doar surpriza de a vedea cum un lucru devine mai multe.
Le-am ilustrat în culori apetisante - merele sunt roșii și lucioase, prăjiturile au glazură care pare reală. Cardurile funcționează și ca joc de memorie: unde era cardul cu cireșe?
Poți începe de la 8 luni - la început doar explorează cardurile, le atinge, le întoarce. Pe măsură ce crește, începe să recunoască obiectele, să le denumească, apoi să observe diferența dintre singular și plural. De la privit la numit, de la o banană la două banane, de la joacă simplă la sortare și clasificare pe categorii.
Toate ilustrațiile din acest set sunt desenate de mine, cu atenție la fiecare linie și culoare. Sunt gândite pentru a susține dezvoltarea vizuală și cognitivă a copilului încă din primele luni.
Am ales forme clare, personaje prietenoase și culori cu contrast ridicat pentru că ele ajută copilul să recunoască mai ușor, să se concentreze mai bine și să își antreneze vederea, atenția și curiozitatea.
Fiecare element vizual are un scop educativ și este adaptat vârstei mici: să atragă, să invite la joacă și să sprijine învățarea naturală, pas cu pas.
Conținut: 65 de carduri ilustrate față-verso
Categorii: În casă, La masă, La magazin, În parc, Legume, Fructe, Dulciuri
Dimensiune card: 100 × 100 mm
Material: carton gros, colțuri rotunjite, plastifiate mat (rezistente la mânuțe umede)
Vârstă recomandată: 8 luni+
Încă nu înțelege singular și plural - și nu trebuie să înțeleagă. Arată-i un card, numește ce vezi: "Pepene! Verde și mare." Lasă-l să-l apuce, să-l ducă la gură (sunt plastifiate, se șterg), să-l arunce pe jos. Ia altul. "Banană! Galbenă." Vocea ta caldă și obiectele familiare construiesc vocabularul fără să pară.
Pune câteva carduri pe covor: "Unde e mărul?" Ochii caută, mâna arată sau apucă. "Bravo! Hai să vedem ce e pe cealaltă parte..." și întorci împreună. "Uite! Acum sunt două mere!" Nu trebuie să repete - e suficient să audă. Poți face grămăjoare: "Hai să punem toate fructele aici!"
Când începe să înțeleagă jocul, puteți încerca:
Când e pregătit, poate fi "profesorul" care îți arată carduri și te întreabă. Jocuri de memorie - întoarce cardurile cu fața în jos și caută perechile. Povești inventate: "Ce mănâncă ursulețul la micul dejun? Alege cardurile!" Sau dicteu vizual: arată un card și cere-i să deseneze ce vede.
Vrea să facă un turn din carduri? Perfect. Să le arunce în aer ca pe confetti? Și ăsta e un joc. Să le care în roaba de jucărie? Minunat. Cardurile sunt ale lui, iar jocul liber e la fel de valoros ca cel organizat. Nu există un mod greșit de a te juca.
La 1 an, copilul înțelege de 3 ori mai multe cuvinte decât poate spune. Fiecare card e o sămânță plantată: azi doar ascultă "pepene", peste câteva luni o să-l ceară singur. Iar singular și plural intră natural în vocabular - nu ca regulă, ci ca lucru observat.
"Astea sunt fructe, astea sunt legume." Pare simplu, dar copilul tocmai a făcut o operație de gândire abstractă - a găsit ce au în comun mai multe obiecte diferite. Aceleași conexiuni neuronale pe care le va folosi mai târziu când va învăța să citească, să facă matematică, să rezolve probleme.
Să apuci un card, să-l întorci, să-l pui într-o grămadă - fiecare mișcare antrenează mușchii mici ai mâinii. Aceiași mușchi care vor ține creionul, vor încheia nasturi, vor lega șireturi. Cartonul gros e perfect pentru degetele încă nesigure: destul de rigid să nu se îndoaie, destul de ușor să fie mânuit.
Fiecare ilustrație e plină de detalii: gogoașa are glazură cu bombonele colorate, covorul tradițional are modele geometrice, turta dulce are nasturi și fundă. Copilul învață să privească cu atenție, să observe diferențe ("asta e roșie, asta e verde"), să compare. Atenția la detalii pe care o construiește acum o va folosi toată viața.
Dincolo de cuvinte și categorii, cardurile sunt o scuză să stați pe covor împreună. Să povestiți despre ce ați mâncat la micul dejun, ce ați văzut la piață, ce e în parcul de lângă casă. Întrebările lui ("De ce pepene e verde pe afară și roșu înăuntru?") duc conversația în locuri neașteptate. Acestea sunt momentele din care se țes amintirile.
Îți vom trimite un e-mail pentru a reseta parola.