Coșul tău (0)
Coșul tău este momentan gol.
Ursul mănâncă miere. Găina ne dă ouă. Vaca mănâncă iarbă și ne dă lapte. Primele conexiuni despre lumea din jurul nostru.
10 puzzle-uri mari din câte 2 piese - groase, ușor de apucat, satisfăcătoare când se îmbină. Primul puzzle reușit e o victorie mare pentru mâini mici.
Două seturi în unul: "Ce mănâncă?" și "Ce ne dau?". Veverița cu ghinda. Oaia cu lâna. Albina cu fagurul. "Uite, de aici vine mierea din borcan!"
Le-am desenat cu animale prietenoase și expresive. Ursul are bot mare și pufos, gata să înfulece mierea. Găina stă mândră lângă ouăle ei.
Poți începe de la 8 luni - la început doar explorează piesele, le ține în mână, le lovește una de alta. Pe măsură ce crește, începe să potrivească formele, să recunoască animalele, să facă conexiuni între ce mănâncă și ce ne dau. De la joacă simplă la "vaca mănâncă iarbă și ne dă lapte", de la ținut în mână la primul puzzle rezolvat singur.
Toate ilustrațiile din acest set sunt desenate de mine, cu atenție la fiecare linie și culoare. Sunt gândite pentru a susține dezvoltarea vizuală și cognitivă a copilului încă din primele luni.
Am ales forme clare, personaje prietenoase și culori cu contrast ridicat pentru că ele ajută copilul să recunoască mai ușor, să se concentreze mai bine și să își antreneze vederea, atenția și curiozitatea.
Fiecare element vizual are un scop educativ și este adaptat vârstei mici: să atragă, să invite la joacă și să sprijine învățarea naturală, pas cu pas.
Conținut: 10 puzzle-uri din 2 piese mari (5 hrană + 5 foloase)
Ce mănâncă (5): vacă + iarbă, urs + miere, veveriță + ghindă, pisică + șoricel, vulpe + șoricel
Ce ne dau (5): vacă + lapte, albină + fagure, găină + ouă, oaie + lână, porc + carne
Dimensiune puzzle: 197 × 124 mm
Material: carton gros, plastifiat mat, colțuri rotunjite
Vârstă recomandată: 8 luni+
Piesele sunt mari și groase - perfecte pentru mânuțe care abia învață să apuce. La început nu va potrivi nimic, și nici nu trebuie. Lasă-l să le țină, să le ducă la gură, să le lovească una de alta. Tu numești: "Uite ursul! Ursul mănâncă miere. Mmmm, dulce!" Vocea ta și imaginile fac conexiuni în creierul lui, chiar dacă el doar mestecă colțul puzzle-ului.
Când e gata să potrivească, arată-i cum merge. Pune piesa cu vaca lângă cea cu iarba și împinge-le încet una spre alta. "Uite, se îmbină! Vaca mănâncă iarbă." Ghidează-i mâna la primele încercări, apoi lasă-l să facă singur. Când reușește - aplauze, zâmbete, "Bravo!" Puzzle-ul rezolvat e o victorie și el simte asta.
Când e pregătit pentru mai mult, începe adevăratul joc:
Copilul alege un animal și mimează cum se deplasează și ce sunete face - tu ghicești. Variante avansate: mimează cum își procură hrana sau cum ne oferă resurse.
Conversații adevărate. "Vaca mănâncă iarbă și ne dă lapte. Dar ca să facă lapte, vaca are nevoie să mănânce mult. De aceea pășunile sunt importante!" Puteți vizita o fermă și vedea în realitate ce ați învățat. Hrăniți împreună animale și observați reacțiile lor. Comparați animalele reale cu cele din puzzle.
Vrea să facă turnuri din piese? Să le așeze în șir ca un tren? Să le folosească drept farfurii pentru păpuși? Minunat. Puzzle-urile sunt ale lui și jocul lui e valid. Mâine poate va vrea să le potrivească "corect". Sau poate va inventa reguli noi. Amândouă variantele sunt bune.
Încurajează copilul să finalizeze puzzle-ul singur, lăudându-i fiecare reușită. Când întâmpină dificultăți, oferă-i sprijinul necesar. Marchează reușitele și încurajează perseverența.
Miere, lapte, ouă, lână, ghindă, iarbă - sunt cuvinte concrete, lucruri pe care copilul le poate vedea, atinge, eventual gusta. "Mierea e dulce, îți amintești? Ursul iubește mierea." Când vocabularul se leagă de experiențe reale, rămâne pentru totdeauna.
De unde vine laptele din frigider? De la vacă. Dar vaca trebuie să mănânce iarbă ca să facă lapte. Și cineva trebuie să o îngrijească. Lanțul de conexiuni e fascinant pentru un copil de 3 ani - ideea că lucrurile nu apar pur și simplu, ci vin de undeva, au o poveste.
Să iei o piesă, să o rotești până se potrivește, să o împingi cu presiunea potrivită - sunt pași de rezolvare a unei probleme. Copilul experimentează: "Așa? Nu merge. Dar așa? Merge!" Fiecare puzzle rezolvat e un mic triumf al gândirii și al mâinilor care colaborează.
"De ce pisica mănâncă șoricei?" "De ce oaia are lână?" "De ce porcul ne dă carne?" Puzzle-urile deschid conversații pe care poate nu le-ai fi avut altfel. Unele răspunsuri sunt simple, altele mai complicate. Toate sunt oportunități să explorați lumea împreună.
Momentul acela când cele două piese se potrivesc perfect - copilul îl simte în degete și se bucură. Fața i se luminează, îți arată rezultatul, vrea să mai facă unul. Și în timpul ăsta, stați împreună pe jos, cu piesele între voi, vorbind despre urși și albine și vaci. Sunt momente liniștite și bune, din alea care construiesc relația voastră piesă cu piesă.
Îți vom trimite un e-mail pentru a reseta parola.